Descriere

Femeia în fața oglinzii – Eric Emmanuel Schmitt

Trei femei, trei epoci. Ana trăiește la Bruges în timpul Renașterii, Hanna, în Viena imperială de la începutul secolului XX, iar Anny, în Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Și dacă ele reprezintă una și aceeași femeie?

În secolul al XVI-lea, Anne, o tânără modestă din Bruges, fuge de acasă în ziua nunții pentru a nu fi victima unui destin pe care nu și-l dorește. În Viena lui Freud, Hanna von Waldberg, răsfățată a lumii bune, își părăsește soțul care o adora pentru a se descoperi pe sine cu ajutorul psihanalizei. Iar în zilele noastre, la Hollywood, Anny Lee, o actriță a carei frumusețe nu e întrecută decât de nevoia ei de a se autodistruge prin droguri și alcool, rupe tiparele industriei entertainment-ului și refuză stratagemele care ar transforma-o într-un adevărat star. Trei epoci diferite, pe care le unesc însă ipostazele unei femei libere, nesupuse, aflate în căutarea adevărului și a iubirii.

Fragment – Femeia în fața oglinzii :

”Cine este acest „eu“? Dacă „eu“ nu este decât propria-mi conștiință, atunci sunt nevinovată, fiindcă nu mi-am tăgăduit o clipă sarcina. Dacă „eu“ este trupul care mi-a zămislit o sarcină falsă, atunci el este autorul subterfugiului. Cum poate fi însă despărțit într-atât trupul de conștiință? Cine ar putea afirma că “trupul e vinovat, nu eu“? Ar fi prea simplu să le disociez. Cine mi-a înștiințat măruntaiele în privința năzuințelor mele? Corpul și conștiinţa nu rămân etanșe, învelișul fizic nu este doar un vehicul închiriat și impersonal în care se stabilește, la întâmplare, un intelect. Bănuiesc deci că există un loc neclar, jumătate trup, jumătate gând, unde carnea și spiritul se întrepătrund; acolo sunt luate deciziile importante; acolo sălăşluiește adevăratul „eu“. În acest loc, imaginația, fără ca vigilența mea s-o afle, i-a şoptit într-o bună zi pântecului meu că îmi doream cu înflăcărare să rămân însărcinată; iar măruntaiele mele i-au dat ascultare. Aşa stând lucrurile, sunt responsabilă. Deci vinovată. Da, Gretchen, în ciuda frazelor tale care mă dezvinovățesc și mă achită, nu mă consider inocentă, ci condamnabilă. Iar inculparea mea depinde de ceea ce înțelegem prin ,„eu“.

Pentru mai multe informații despre autor click aici
Pentru a vedea ce produse au fost recent adăugate click aici
Pentru o descriere mai amănunţită a cărţii click aici