Pascal Bruckner este un romancier și eseist francez, născut la Paris în 1948. A fost profesor invitat al universității californiene Saint-Diego (1986–1995), profesor la Institutul de Studii politice din Paris (1990–1994), colaborator al cotidianului Le Nouvel Observateur și, în prezent, al ziarului Le Monde. Figură-cheie a intelectualității pariziene, acest filosof al actualității (a scris eseurile Mizeria prosperității, Euforia perpetuă, Noua dezordine amoroasă) este celebru în România mai ales prin romanele sale: Iubirea față de aproapele, Hoții de frumusețe (Premiul Renaudot 1997), Luni de fiere, Căpcăunii anonimi, Palatul chelfănelii, Copilul divin și Paria.

Pascal Bruckner a urmat școlile iezuite în tinerețe.

După studii la universitățile Paris I și Paris VII Diderot, și apoi la École Pratique des Hautes Études, Bruckner a devenit lector principal la Institutul d’Études Politiques de Paris și colaborator la Nouvel Observateur.

Bruckner a început să scrie în vena filozofilor nou sau a noilor filozofi. A publicat Parias (Parias), Lunes de fiel (Evil Angels) (adaptat ca film de Roman Polanski) și Les voleurs de beauté (The Stealers Beauty) (Premiul Renaudot în 1997). Printre eseurile sale se numără The Temptation of Innocence („Temptation of Innocence”, Prix Médicis în 1995) și, faimos, Le Sanglot de l’Homme blanc (Lacrimile omului alb), un atac asupra politicilor narcisiste și distructive. destinat să beneficieze de lumea a treia și, mai recent, de La tyrannie de la pénitence (2006), o carte despre autocritica nesfârșită a Occidentului, tradusă prin „Tirania vinovăției” (2010).

Din 1992 până în 1999, Bruckner a fost un susținător al cauzelor croate, bosniace și kosovare împotriva agresiunii sârbe și a aprobat intervenția NATO în Kosovo în 1999. În 2003, a sprijinit răsturnarea lui Saddam Hussein, dar ulterior a criticat greșelile SUA militar și folosirea torturii în Abu Ghraib și Guantanamo.

[sursa https://en.wikipedia.org/wiki/Pascal_Bruckner]
[sursa https://ro.wikipedia.org/wiki/Pascal_Bruckner]