Maniere şi eleganţă

Încă de la începuturi oamenii au simțit nevoia existenței unui set de reguli de comportament care să fie respectate de toţi membrii unei colectivităţi. De-a lungul timpului s-a dovedit că arta de a te comporta manierat, deşi impusă printr-o serie de reguli, nu limitează libertatea individului, ci, dimpotrivă, o lărgeşte. Ştiind cum să te comporţi în orice situaţie, obţii respectul celor din jur, siguranţă de sine, scapi de complexe, devenind mai liber în propria conduită.

Maniere şi eleganţă – au fost inventate la curţile regale şi adoptate de către aristocraţie.  Prima carte propriu-zisă despre bunele maniere se crede că a fost scrisă în jurul anului 2.400 i.Hr. de către edilul Egiptului Ptah-hotep, primul ministru din perioada de domnie a lui Djedkare Isesi în cea de-a Cincea Dinastie.

Bazele codului bunelor maniere, cum îl cunoaştem astăzi, îşi au originile în Antichitate, atunci cînd s-a inventat un spaţiu civic al gestului prin agora, forumul, teatrul. Anticii puneau un accent deosebit pe mişcările corpului, ei considerau că prin acestea individul işi exprimă nobleţea şi perfecţiunea spiritului. Gesturile trebuiau să urmeze o linie mediană, să nu fie nici domoale, dar nici foarte rapide.

Ulterior, în Evul Mediu percepţia vis-à-vis de mişcările largi ale corpului era uşor diferită, gesturile erau expresia unei realităţi ascunse, descriau interiorul persoanei, îi caracterizau sufletul, viciile, slăbiciunile şi virtuţile.

În secolul al XV-lea şi al XVI-lea, bunele maniere reprezentau un stil de viaţă particular. Odată cu apariţia burgheziei, ele încep să se generalizeze, devenind în zilele noastre norme unanim acceptate. Pe măsură ce societatea evoluează, unele dintre ele se dovedesc a fi opusul ideilor actuale, după cum altele variază de la ţară la ţară.

Nu uita: “Bunele maniere nu sunt lucru de puţină însemnătate, ci rodul unei firi nobile şi-al unui spirit cinstit.” (Jonathan Swift)

Pentru mai multe informaţii click aici https://abeze.wordpress.com/istoria-bunelor-maniere/