Când vorbim despre prietenie, vorbim de fapt despre un vlăstar al vieții fără de care n-am putea trăi.

Am fost binecuvântată să am parte de-a lungul vieții de oameni minunați, oameni de încredere, oameni care au știut să păstreze taine și să asculte, oameni capabili să ridice alți oameni.

Aud des expresia cum că nu te mai poți încrede în nimeni, că nu mai există prieteni adevărați și oameni onești și asumați. Total greșit. Condiția este să știi să ți-i alegi, însă aceasta este o altă discuție pe care probabil o vom dezbate împreună în viitorul apropiat.

Din punctul meu de vedere, există două tipuri de prietenii: prietenia cu tine însuți și prietenia cu aproapele tău.

Cea mai importantă este, bineînțeles, prietenia cu tine însuți. Dacă nu știi să-ți fii ție însuți prieten, cum i-ai putea fi altuia? Cum ai ști să asculți și să înțelegi, să mângâi unde doare și să te bucuri de fericirea celui de lângă? Dacă n-ai avea încredere în tine însuți ca și prieten, cum ar putea avea alții?

…câtă vreme nu-ți vei fi ție însuți de ajuns, nu le vei fi nici altora. – Seneca

Prieten iți ești abia atunci când te cunoști și te accepți, când ești capabil să dai crezare propriilor sfaturi, când schimbi răul în bine și pe tine într-un om mai bun, atunci când înțelegi că oamenii sunt predispuși să greșească, iar judecata nu stă în puterea ta. Atunci când te încrezi în tine și-ți ești propriul destin, propriul drum și propriul cârmaci. Abia atunci poți oferi și altuia prietenia ce-a crescut frumos în tine.

Dacă însă socotești prieten pe cineva în care nu te încrezi ca în tine însuți, greșești amarnic și nu ai înțeles îndeajuns valoarea adevăratei prietenii. Vorbește îndelung despre toate cu un prieten, dar mai întâi lămurește-te tu însuți asupra lui..[…] și să te încrezi în toți și să nu te încrezi în nimeni, numai că – aș spune eu – una este o greșeală mai bună, cealaltă, mai sigură. – Seneca

Aproapele ce-ți e prieten. Sau nu?

Nu ne mai suntem necesari, nu ne mai bucură gândul că avem un prieten. Nu ne mai dăm seama cât de important e un prieten. Sunt oameni care dispar din gama noastră de preocupări. Cred că multe prietenii dispar din nesimțire. Ce generează o prietenie? Proximitatea. Uite că poate trece timp și, deși suntem în proximitate, nu ne găsim timp.

Se cuvine să te uiți mai întâi cu cine mănânci și bei decât ce anume mănânci și bei: căci să mistui mâncarea fără un prieten e ca și cum ai duce viața leului ori lupului. – Seneca

Am adus acest mic fragment în atenția ta pentru a-ți demonstra încă o dată cât este de important să ai cu cine să împarți puținul avut sau multul dobândit.

Cred în prietenii și cred în oameni. Cred că atât timp cât tu vei ști să-ți fii prieten, vei atrage oameni asemenea. Și mai cred că prietenii întregesc viața.

Nu putem trăi fără oameni aproape, dar ne putem asigura că îi avem pe cei potriviți alături. Una dintre regulile esențiale ale vieții este să te înconjori de oameni de la care ai ce să înveți, de aici și bine cunoscutul proverb – ”Spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești.

Mi s-a confirmat în repetate rânduri că oamenii pe care îi ții aproape te reprezintă, te influențează și te modelează. Am crescut lângă oamenii potriviți într-un an cât n-am crescut lângă alții în jumătate de viață. Am renunțat la cei ce n-au știut să-mi fie prieteni, cei care au măsurat prietenia în lucruri materiale ori altfel de foloase aduse lor și i-am păstrat alături doar pe cei care, conștient sau nu, au vindecat răni ce supurau de ani și m-au învățat să mă avânt curajoasă în viață. Te îndemn să faci la fel căci aceștia sunt oameni de neprețuit!

 

Mirela
Ultimele postari ale lui Mirela (vezi toate)